De ceva zile prin cercurile mai puțin „academice”, ca să zic așa, mă tot intreabă lumea de telefonul Nokia 1100 făcut la defuncta fabrică din Bochum (Germania) care se vinde cu sute sau chiar mii de euro. E țeapă, o variațiune pe tema „mașinii de cusut Singer”. Să vă explic și de ce.
În primul rând premisa e falsă. Se pare că telefonul ar avea o gaură de securitate undeva în program ce ar permite cuiva să cloneze un număr de telefon și astfel ar putea intercepta SMS-urile destinate abonatului de drept. Acele SMS-uri ar fi utile doar dacă abonatul aparține unei bănci care folosește coduri aleatoare transmise prin SMS la confirmarea unei operațiuni bancare în contul propriu. Deja povestea pute pentru că ar însemna că infractorul are deja acces la contul victimei. La noi nu știu să fie vreo bancă să folosească sistemul ăsta, poate în restul Europei, dar atunci de ce l-ai lua de aici?
O altă problemă e exploatarea erorii în sine. În afara cazului în care telefonul are un meniu de genul „Clonare număr telefon for Dummies” în care doar bagi numărul de telefon și gata, s-a rezolvat, rămân două mari probleme: cum exploatezi chestia aia și, chiar dacă poți, se poate clona numărul de telefon? Ca să folosești așa ceva, trebuie să ai noțiuni solide de programare a acelor procesoare din telefon (adică să fii un fel de Data pentru că firmware-ul la un telefon ajunge la câteva sute de mii de intrucțiuni) și dacă le ai, de ce nu ar merge să faci asta cu orice telefon? Dacă ai acces la codul sursă și la specificațiile procesorului nu mai ai nevoie decât de timp (mult, mult timp…) ca să obții orice vrei de la acel sistem, nu ai nevoie de nici o gaură de securitate. Mai rămâne problema clonării în sine, se poate ? Teoretic da, dar nu prea are legătură cu telefonul utilizat. Ideea e să obții numărul Ki (care e codul de autentificare a SIM-ului în rețea) stocat în SIM. Metodele principale sunt extragerea Ki direct din SIM sau decriptarea Ki din comunicațiile GSM, dar oricum, în tot mecanismul de autentificare, telefonul joacă rolul de „sârmă”. Mecanismul de functionare poate fi vazut aici.
Să trecem la țeapa în sine. Povestea în afara țării e veche, de prin mai 2009, când „s-ar” fi vândut un astfel de telefon cu 30.000 euro. Totuși, pe lângă știrea asta, nu am mai aflat nimic notabil în afară că o firmă „de securitate” a confirmat existența bug-ului și …. cam atât. M-aș fi așteptat să facă ceva valuri chestia asta dacă era adevărată, ceva bănci să renunțe la metoda confirmării prin SMS, dar nimic. Și asta pentru că evident nu e adevărat. Atenție că urmează schema. În primul rând telefonul „minune” trebuie să fie Made in Germany, an de fabricație 2002, firmware RH-18. Dar … telefonul Nokia 1100 a fost lansat în august 2003, o fi produs Nokia câteva mii înainte de lansare, dar mi-e greu să cred ca au produs vreunul în 2002. Dar aici e șmecheria, dai un anunț că vrei să cumperi un astfel de telefon cu 10.000 euro (să zicem), mânărești câteva telefoane de genul acesta ca să cadă exact pe specificațiile cerute de tine și le pui la vânzare cu modica sumă de 1.000 euro. Cum mai toată lumea nu a uitat încă să scadă, 10.000-1.000=9.000 sau nouăj’ de sute ca să ma exprim în limbaj de Vitan. Profit pur. Și „băeții” se pun pe cumpărat, apoi binențeles că tu ca și cumpărător te dai lovit și nu cumperi nimic. Când încep să se dezmeticească sunt și … și cu banii luați. Ce e de făcut, păi perpetuăm schema, doar că acum prețurile la cumpărare scad că oferta e mai mare. De aici și gradientul de prețuri de pe Okazii de exemplu. Asta a fost schema inițială, acum nimeni nu mai știe exact ce an trebuie, din ce țară sau ce versiune, dar prețurile sunt în continuare de absurdistan.
Din cauza celor care au pornit chestia asta și a boilor care credeau că o să se îmbogățească rapid nu mai găsești un telefon de genul ăsta la un preț corect. Și e (era de fapt, că nu se mai produce) chiar un telefon bun, simplu, rezistent, cu lanternă, perfect pentru un instalator, mecanic, zidar, etc. care vrea doar să vorbească la telefon și să nu plângă dacă-l pierde sau strică.
O chestie nu înțeleg aici, de ce au ales un telefon produs în 200 de milioane de exemplare, de ce nu un telefon mai exotic, ceva greu de găsit în ziua de azi ?
