Daca la ultima editie a Festivalului International de Film Independent Anonimul a fost prezent Adrian Ciobotaru in calitate de blogger oficial, anul acesta l-am inlocuit eu, ce e drept, in calitate de blogger neoficial. Am ajuns cu aceasta ocazie pentru prima data in Delta si mi-as fi dorit sa ajung si la Delta Fest, care a avut loc cu cateva saptamani in urma.
Drumul pana pe insula Sfantu Gheorghe l-am facut cu masina si cu o salupa de mare viteza. Am condus cu masina pana la Murighiol, in spatele microbuzului care transporta o parte din invitatii straini si romani care aveau filme inscrise in competitie. In microbuzul din fata mea se aflau si artistii Dan Basu si Silent Strike ce urmau sa performeze intr-una din zilele festivalului.
Din Murighiol am mers cu barca rapida cam 40 de minute, iar vajaitul vantului mi-a cam dat shuffle creierului pana am ajuns pe ponton in Sfantu Gheorghe.
Odata ajuns am avut ocazia de a fi cazat in bungalouri cu duplexuri de lemn cu conditii de 4 stele (4 stele din lemn si aici vorbesc foarte serios pentru ca desi casutele erau din lemn am avut parte de super conditii in Green Vilage).
Organizarea a fost foarte buna, bagajele ne asteptau deja in camera cand am ajuns acolo, acestea fiind marcate corespunzator inca de la urcarea in salupa. Cum am ajuns am fugit la masa, iar apoi am intrat la filme.
Programul festivalului reusea sa acopere toata ziua si sa stinga temporar setea consumatorilor de filme prin proiectii care aveau loc in doua sali de cinema moderne si performante (situate in Green Village, o zona foarte frumos amenajata, cu piscina, terasa, restaurant, spa) si intr-o zona amenajata ca un cinema in aer liber (care era in Campingul Dolphin). Filmele care au rulat faceau parte din competitia de scurt metraje de fictiune, de animatie sau de lungmetraj, piperate ocazional cu filme off-competition semnate de nume mari din industria filmului romanesc (Despre oameni si melci de Tudor Giurgiu, Crulic). Mi s-a parut o idee buna reluarea calupurilor de filme, pentru ca ti se dadea astfel posibilitatea sa revezi ceva ce ti-a placut sau sa nu ratezi vreo proiectie.
Am avut ocazia de a sta destul de mult pe langa invitatii festivalului si staff-ul acestuia si este de apreciat cat de preocupati erau organizatorii ca lucrurile sa mearga bine. I-am vazut de multe ori interactionand cu publicul, cerand discret feedback si pareri. Am putut lua si interviu unor producatori din competitia de animatii, Amanda Gil si Frank Morales, animatia lor fiind despre etapele unei despartiri: iubire, suferinta, regenerare si inapoi la viata normala – Delicious Breakups.
Proiectiile din cinema erau in general de la 10 la 18, in sali cu aer conditionat si scaune comode, perfect pentru a fugi de zapuseala de afara, iar de la 18 festivalul se muta in camping, unde te asezai lejer pe bancile de lemn si asistai la un spectacol muzical, iar apoi la filme. Momentele de muzica au fost alternate astfel incat sa acopere cat mai multe gusturi: muzica folk, influente jazz (Old stories – Gelu Ionescu, Eugen Caminschi si Elena Pavel si Jul Baldovin cu care m-am intors in masina in drum spre Bucuresti), electronica (Gojira, Silent Strike & Dan Basu) si expiratii Nightlosers, care credeam ca au murit de prin 2000.
Am avut noroc si nu m-am intalnit cu prea multi tantari, dar asta pentru ca ma parfumam cu litri de Autan si aveam o bratara-talisman anti-tantari de la sponsorul Ford, care se pare ca i-a tinut departe destul de bine. Am ajuns si la plaja, apa mai calda decat in statiunile din sudul litoralului.
In ceea ce priveste legatura cu cei “de pe continent”, Irina Margareta Nistor era cea care rezuma evenimentele si le relata in spiritul sau jovial si diplomat, iar bloggerita Cristina Bazavan aducea o perspectiva mai incarcata de emotie si subiecte pe langa festival pe aplicatia celor de la Vodafone de pe Facebook.
Vodafone a organizat si cateva concursuri in camping de tip treasure hunt impreuna cu cei de la Cinemagia unde echipe de cate 2 trebuiau sa raspunda primii la cateva intrebari evident din domeniul filmului, premiile fiind genti de voiaj si telefoane Samsung Galaxy Y. Ce mi s-a parut tare interesant este cum au adus cei de la Ford noul B-Max pe insula din Sfantu Gheorghe.
Detalii administrative: mancarea din camping este excelenta, cel mai bun snitel cu o crusta prajita de ai impresia ca mananci o gogoasa, iar hamsiile in Delta sunt mutante, fiind mult mai mari decat cele din restul tarii.
Tot la capitol mancare, suficient am gasit in meniul peste in toate modurile de preparare. Incepand de la sarmale de peste, ardei umpluti cu peste, peste cu legume, peste cu paste pana la peste „cu de toate”… Unele lucruri sunt mai bune lasate cum le-a facut mama lor, adica cu CARNE.
Un minus al festivalului a fost ca toti castigatorii au fost romani. Nu a existat juriu, ci doar votul publicului, care uneori a votat pe nedrept doar din spirit nationalist si nu dupa criterii de originalitate si calitate.
La festival lumea parea foarte relaxata si deschisa, dimineata ma intalneam la masa cu actori si regizori de parca eram din acelasi univers si recunosc ca m-am simtit bine in conditiile astea. Mi-au placut zilele petrecute in Delta cu ocazia Festivalului Anonimul si la anul sper sa am timp sa relatez mai multe de la fata locului.
Castigatorii festivalului:
Castigatorul la lungmetraj (3.000 de dolari): Toata lumea din familia noastra (de Radu Jude)
Castigatorul la scurt metraje fictiune (1.000 de dolari): Pui, cartofi prajiti si o cola – pacat ca este ascuns online-ului, ca era un film foarte amuzant
Castigatorul la scurt metraje animatie (1.000 de dolari): The Scream
Premiul special „Ovidiu Bose Paştină”: „Fulgenzio” de Aldo Iuliano
Premiul special acordat de “bloggerii acreditati” ai festivalului (care or fi ei, ca eu nu i-am vazut): „Reuniune de familie” de Florina Dumitrache, pentru povestea personala din spatele filmului.
