De la inceput va anunt ca nu sunt entuziasmat de ce a lansat Google, asa ca nu se poate incadra la report ci mai degraba la text argumentativ, ya right.
Cine doreste invitatie trebuie doar sa scrie in comment. Am 8 invitatii.
Ce este Google Wave, de unde vine și la ce folosește un tutorial video de 80 de minute. Aviz amatorilor de Lotus.
Poate că ați auzit despre Google Wave. Este ultima invenție a Google, cea care va schimba lumea, va înlocui e‑mailul și ne va transforma pe toți în cyborgi care vor putea călători în viitor și vor salva omenirea. Sau cam așa ceva.
PARTE DIN VIITOR. Google Wave a fost lansat în versiune beta, de test, și este folosit de 100.000 de persoane, alese prin invitație. Se pare că este o chestie fantastică, super‑impresionantă. Există doar o singură problemă, una micuță – nimeni nu pare capabil să explice de ce ar trebui să și‑l dorească chiar toată lumea cu ardoare. Sigur, unii au încercat, de pildă arstechnica.com. Și Google a postat un tutorial video de 80 de minute.
Dar, vedeți dumneavoastră, dacă ai nevoie de un film de 80 de minute ca să‑ți prezinți un produs, ei bine, atunci ai o problemă. Google afirmă că Wave este o unealtă care ne permite „să comunicăm și colaborăm în timp real“. Dar ce înseamnă asta exact? Pentru că, de la un anumit nivel, asta nu e chiar mare lucru. O tablă și o bucată de cretă îți permit „să comunici și să colaborezi în timp real“. La fel și un telefon. Un teanc de hârtie și câteva creioane își fac treaba la fel de bine, în anumite condiții.
Lucrurile stau atât de rău încât cineva a creat un site numit „Mai ușor de înțeles decât Wave“ (easiertounderstandthanwave.com), unde caracterul imposibil de pătruns al produsului Google este comparat cu dificultatea de a înțelege chirurgia cardio‑toracică, codul telegrafic chinezesc și pe fosta candidată la vicepreședinție Sarah Palin.
Anil Dash, un cunoscut blogger pe teme tehnologice, a botezat Google Wave „Segway pentru e‑mail“ (analogie cu bicicleta electrică cu roți paralele – n.r.).
Încă nu am testat Google Wave, dar sper s‑o fac în curând. În ciuda tuturor acestor nemulțumiri, din câte am văzut eu, Wave pare să fie un program foarte cool și o platformă foarte promițătoare, pe care alți dezvoltatori vor putea construi aplicații foarte utile. Ca jurnalist, sunt atras în special de tehnologiile care ar putea schimba modul prin care povestim ce se întâmplă și distribuim informația către cititori. Cred că Google Wave ar putea deveni parte din calea pe care vom livra știrile în viitor.
ROBOȚI ȘI BLIP‑URI. Dar să facem un pas înapoi. Ideea de bază a Google Wave este că e‑mailul, așa cum este el astăzi, este total depășit și trebuie să moară și să fie înlocuit cu ceva mai bun.
Unii descriu Wave spunând că este ceea ce ar trebui să fie e‑mailul. Sau că este e‑mail cu steroizi. Ori că este e‑mailul, dacă ar fi fost inventat astăzi, de la zero, în loc să înceapă cu noțiunea tradițională, care are acum câteva decenii vechime – și care se bazează pe altă noțiune, într‑adevăr foarte învechită, de a livra manual plicuri cu hârtii, de la un oficiu poștal până într‑o cutie poștală.
Poate că toate teoriile astea cu e‑mailul New Age sunt reale, dar o altă modalitate de a percepe Google Wave este că asta se întâmplă atunci când aduni într‑un laborator o gașcă de ingineri ingenioși, obsedați de computere, și‑i lași să‑și facă de cap. De fapt, cam asta a făcut Google. Produsul este creația unei echipe de genii inovatoare din Australia și se pare că directorii de la Google n‑au lăsat pe nimeni să se amestece în treaba lor.
Wave combină e‑mailul, mesageria instant și procesarea și editarea de text; în plus, poți încărca și pune în comun cu alții fotografii, filme și alte formate media. Două persoane își pot trimite mesaje una celeilalte, repetat; această conversație este numită „wave“, val. Ele pot invita și alte persoane să li se alăture în „valul“ lor, iar acestea pot rostogoli valul înapoi, pentru a vedea ce s‑a discutat înainte de apariția lor.
Google Wave vine cu o grămadă de cuvinte noi. Termenul „wave“, val, care înseamnă aici conversație, nu este același cu „Wave“, întreaga platformă. De asemenea, mai există ceva numit „wavelet“, undă, care este parte a valului, și un „embedded wave“, val inserat, care este un val pe care îl inserezi în alte site‑uri web. Fiecare mesaj dintr‑un val se numește „blip“ (ca sunetul emis de un radar când descoperă ceva – n.r.). Mai sunt „documente“, „extensii“, „gadgeturi“ și… „roboți“.
Chiar așa – roboți.
Așa cum spuneam, asta se întâmplă când lași niște ingineri nesupravegheați.
PREDECESORUL LOTUS. Totul este un proiect Google clasic. Compania este celebră pentru faptul că‑și lasă inginerii să petreacă 20% din timpul de lucru gândindu‑se la așa‑numite proiecte secundare. Mai este faimoasă și pentru faptul că pune pe piață idei încă nefinalizate și așteaptă să vadă dacă iese ceva din ele – întreaga cultură a companiei este construită pe principiul tulburărilor de deficit de atenție.
Și v‑am spus că Google Wave are roboți? Roboți! Cât e de tare! Dacă ar fi fost lăsați singuri încă șase luni, inginerii ar fi pus în mod sigur și Cavaleri Jedi, și Klingonieni.
Iată de ce Google reprezintă antiteza Apple. La Apple, totul se reduce la simplitate. Am glumit odată afirmând că cei de la Apple nu încep cu produsul, ci cu publicitatea. Dacă nu le trece prin minte o reclamă bună – dacă nu pot să‑ți spună, în câteva cuvinte, ce face produsul cu pricina și de ce trebuie, pur și simplu, să‑l ai –, probabil că nu se vor deranja să‑l mai fabrice. Apple n‑ar face niciodată ceva ca Google Wave. În mod sigur nu i‑ar da drumul în lume într‑o stare atât de neclară. L‑ar simplifica la maximum, până la o funcție sau două, și l‑ar pune în vânzare.
Dar Apple este o companie de marketing care se întâmplă să facă și inginerie. Google este o companie de inginerie care n‑are nici o idee despre marketing. La Apple, totul este despre controlul de sus în jos, în schimb Google este construită în jurul conceptului de program open‑source, care presupune să îți expui ideile în public și îi lași pe ceilalți să le disece, să adauge ceva la ele sau să le schimbe.
Google Wave nu este primul produs nefinalizat din lumea tehnologică. Prin anii ’80, Lotus Development a apărut cu ceva despre care nimeni nu a putut să spună la ce folosește, numit Notes (un program complicat de e‑mail, navigare pe Internet, mesagerie instant, organizare etc. – n.r.). Destul de ciudat, și Notes era dedicat tot „comunicării și colaborării“. Compania Lotus s‑a chinuit ani la rând, fără succes, să explice ce face această harababură de program. „Mai întâi a fost ceară de parchet, acum este cremă caramel“, s‑a scăpat o dată un analist, citând din comicii momentului. În cele din urmă, oamenii de marketing de la Lotus au decis că Notes este un program de e‑mail. Bineînțeles că era mai mult de atât. Dar „e‑mail“ era un concept pe care lumea îl înțelegea. Și știți ce? Vânzările au luat avânt.
INVITAȚIE LA MASĂ. Tipul care a creat Notes, Ray Ozzie, a continuat cu un alt produs nefinalizat, care era, din nou, dedicat colaborării. A fost botezat Groove, iar Microsoft l‑a cumpărat în 2005, făcând mare caz de cât de important, profund și revoluționar va fi Groove. Ei bine, e tot acolo – nicăieri adică. Microsoft i‑a dedicat o pagină pe Internet, dar e suficient să te uiți puțin pe ea ca să te apuce durerea de cap. Să fiu sincer, vă provoc să intrați pe site și să‑mi spuneți ce este Groove. Acum nu se mai aude nimic despre Groove, doar dacă nu întrebi pe cineva de la Microsoft cum a ajuns Ray Ozzie inginer-șef pe la ei. Îți vor spune „Oh, dar e tipul care a inventat Groove“. Dacă întrebi ce este Groove, vor răspunde ceva de soiul „Hm, da, cred că există o pagină pe web despre asta… dar, ia spune, unde ai vrea să ieșim să mâncăm ceva?“.
Va avea succes Google Wave? Va înlocui e‑mailul? Vom ajunge să folosim, cu toții, roboți ca să adăugăm blip‑uri la valurile noastre inserate? Poate că da, dar atunci Google va trebui să facă mai mult decât să‑și expună produsul în public. Trebuie să‑l smulgă din brațele inginerilor și să‑i lase pe oamenii de marketing să‑și dea seama cum poate fi vândut.
